A trai cu un parinte narcisist poate fi devastator, complicat si de-a dreptul toxic pentru copii. Casa, care ar trebui sa intruchipeze un loc reconfortant de siguranta si iubire, seamana cu un cvasi-camp de lupta in care exista un singur castigator clar.
In plus, multi dintre acesti copii raniti cresc crezand in mod fals ca viata lor de acasa era normala si acceptabila. Acestea fiind spuse, se confrunta cu nevoi dureroase si dureroase care se pot simti fara fund in viata lor de adult.
Urmatoarele sunt sapte lucruri pe care parintii narcisici nu le pot oferi niciodata copiilor lor.
1 – Acordarea de sentimente
Copiii invata cum functioneaza lumea prin lentilele atotputernice ale ingrijitorilor lor, iar cercetarile bazate pe teoriile atasamentului arata asta. Atunci cand un ingrijitor se acorda in mod corespunzator cu sentimentele si nevoile copilului, acesta experimenteaza ulterior siguranta si securitatea.
Cu toate acestea, in familiile narcisice, copiii se confrunta cu incidente repetate in care parintii lor nu se acorda, se aliniaza gresit sau le ignora de-a dreptul sentimentele. Parintele nu valideaza emotiile copilului; parintele valideaza tot ceea ce este in interesul parintelui.
Parintele narcisist poate sa-i pedepseasca pe copii pentru ca plang, sa-i faca de rusine pentru ca au frica si chiar sa-i potoleasca atunci cand isi exprima „prea multa” fericire. Cu alte cuvinte? Copiii invata ca sentimentele lor sunt neregulate si nesigure. Ei invata ca sunt o sursa de probleme.
Din acest motiv, multi copii cresc crezand ca sentimentele trebuie suprimate. Pentru a obtine aceasta suprimare, vedem multi copii ai narcisistilor lupta cu consumul de substante, tulburarile de alimentatie, auto-vatamarea si alte stiluri de viata impulsive sau compulsive.
La urma urmei, daca s-au confruntat cu ani multi de condamnare pentru ca au sentimente, de ce ar trebui sa se simta in siguranta in interiorul propriului sine emotional?
2 – Nu-i va intelege dorinta de schimbare
Copiii au personalitati volubile si temperamentale. Intr-un moment, le place ketchup-ul; in clipa urmatoare, o detesta. Intr-o zi, vor sa devina artist, iar in urmatoarea, iti spun ca intentioneaza sa se inscrie in armata.
Conform cercetarilor privind dezvoltarea copilariei , aceste schimbari de identitate sunt atat normale, cat si sanatoase. Pe masura ce copiii cresc, ei cauta sa-si stabileasca propriile identitati si sa inteleaga locul lor proverbial in aceasta lume. Ulterior, ei au nevoie de sprijin si reasigurari din partea ingrijitorilor lor ca li se permite sa se implice in acest proces.
Cu toate acestea, in casele narcisice, aceasta libertate pentru flexibilitate nu exista. Copilul trebuie sa se conformeze maniei parintelui sau sa se confrunte cu consecinte grave. Parintele narcisist are o viziune rigida asupra modului in care copiii lor trebuie sa se comporte si sa se comporte (si este de obicei o versiune in oglinda a narcisistului).
Acest parinte nu poate tolera influenta exterioara a colegilor sau a societatii. Mai mult, nici aceasta persoana nu poate intelege de ce un copil ar fi „susceptibil” la aceste influente. Prin urmare, copiii cresc fara sa fie niciodata siguri in cine sa aiba incredere sau in ce sa creada.
3 – Comunicare sanatoasa
Mai simplu spus, parintii narcisici nu practica comunicarea asertiva sau sensibila. Ei nu iau in considerare modul in care destinatarul va primi sau intelege informatiile. In schimb, ei folosesc dialogul ca instrument de manipulare – ca mijloc de a-si promova propriile agende.
Aceasta ruptura afecteaza copiii in moduri profunde. In primul rand, rareori se simt in siguranta exprimandu-si propriile sentimente. Pentru doi, ei se chinuie sa inteleaga diferentele nuantate dintre agresivitate si asertivitate.
Asta pentru ca parintii narcisici folosesc un amestec de empatie cognitiva cu agresivitate pentru a comunica cu copiii lor. Indiferent, copiii au tendinta de a experimenta acest sentiment de temut ca este intotdeauna vina lor, deoarece aceasta este mantra intarita din nou si din nou.
Astfel, copiii vor creste dansand tangoul mersului continuu pe coji de ou sparte. In viata lor adulta, ei se pot lupta cu modele de comunicare sanatoase in propriile relatii.
Ei pot deveni oameni pasivi-placuti, inghesuiti in fata autoritatii, mereu ingrijorati sa ofenseze sau sa enerveze pe altii. Sau, ei pot prelua aceleasi obiceiuri familiare de comunicare ca si parintele lor, transformandu-se ei insisi intr-un narcisist.
4 – Acceptarea greselilor
Intr-un sistem familial sanatos, parintii inteleg (si imbratiseaza) erorile inevitabile ale copiilor lor. Ei stiu ca copiii gresesc si se pot adapta in mod rezonabil la aceste inconveniente.
In gospodariile conduse de narcisism, aceste greseli nu sunt acceptate sau acceptate. Se intampla contrariul. Parintele percepe greselile ca pe niste catastrofe.
Asta pentru ca orice lucru dincolo de sfera imaginii rigide a parintelui se reflecta prost asupra lui sau ei. Acesta este un sentiment gol pe care narcisistul nu il poate tolera.
In aceste tipuri de gospodarii, parintii folosesc adesea abuzul fizic sau emotional ca forma de pedeapsa. Cu toate acestea, prejudiciul emotional nu este doar in limitele criticarii sau insultarii copilului. S-a facut un pas mai departe.
Parintele abuzeaza continuu pe copil facandu-l despre parinte . Ca si in, cum ai putea sa-mi faci asta ? Nu vezi cum ma afecteaza asta ? Nu mai este vorba despre „greseala” copilului. Este vorba despre credinta parintelui ca copilul a „ranit” in mod intentionat parintele narcisist.
5 – Abilitati de rezolvare a conflictelor
Stim ca narcisistii nu se angajeaza in conflicte pe un teren de joc egal. De fapt, ei joaca pe teren propriu si isi stabilesc regulile si parametrii pe parcurs.
Parintele narcisist nu poate transmite un management adecvat al conflictului. Asta pentru ca narcisistul castiga intotdeauna , indiferent de context. Nu este o problema de dezacord sau de a experimenta o tensiune sanatoasa. Este o chestiune de, am dreptate, tu gresesti si oricine crede altfel este nebun.
Cand parintele narcisist devine furios, nu exista compromis sau procesare sanatoasa a emotiilor. Intreaga casa se schimba la ceea ce are nevoie narcisistul in acel moment. Multi copii sunt martori continuu la lupta inutila pentru putere dintre parintele lor narcisist si parintele lor capabil. Ei invata repede ca parintele narcisist castiga intotdeauna, chiar daca altcineva incearca sa lupte.
Din nou, copiii din aceste gospodarii se vor lupta de obicei cu gestionarea conflictelor in viata lor adulta. Multi vor incerca sa evite conflictul cu totul, emuland adesea cei care ii plac pe oameni. Acesti indivizi risca sa repete tiparele copilariei si sa devina atrasi de parteneri narcisici.
Alti copii incearca sa restabileasca puterea pe care nu au avut-o niciodata, mimand in esenta aceleasi abilitati narcisiste de rezolvare a conflictelor ca si parintele lor toxic.
6 – Iubire neconditionata
Toti copiii trebuie sa experimenteze sentimentul inerent al securitatii si iubirii universale. Ei trebuie sa stie si sa simta ca sunt demni si iubiti, indiferent de ceea ce fac. Dragostea neconditionata ofera copiilor o forma sanatoasa de atasament fata de ingrijitorii lor si, de asemenea, le ofera stima de sine necesara pentru a reusi in lume.
Parintele narcisist nu ofera aceasta iubire.
In schimb, ele oscileaza adesea intre love-bombing (cand copilul se comporta conform standardelor narcisistului) si aruncarea completa (cand copilul actioneaza altfel).
Cu alte cuvinte, iubirea este conditionata. Se bazeaza pe modul in care copilul se poate adapta nevoilor parintelui narcisist. Se bazeaza pe ceea ce face si da copilul, mai degraba decat pe cine este copilul. Si se poate schimba instantaneu.
Puteti vedea cum acest lucru creeaza o paradigma conflictuala de-a lungul copilariei. Copiii nu pot anticipa reactiile emotionale ale parintelui lor. Ei nu stiu niciodata daca va fi o zi buna sau proasta. Si, in plus, nu stiu niciodata ce fel de dragoste (daca exista) vor primi.
7 – Raspunsuri adecvate varstei
In relatiile sanatoase parinte-copil, parintele ofera raspunsuri adecvate varstei bazate pe nevoile si dezvoltarea copilului. Atunci cand parintii narcisisti interactioneaza cu copiii lor, ei nu se acorda cu exactitate la nevoile emotionale ale acelui copil. Se acorda la ceea ce au nevoie de la copil, si nu invers.
Pe de o parte, multi parinti narcisisti isi creeaza copiii. Aceasta inseamna ca ei trateaza copilul ca si cum copilul ar fi mai mare decat varsta ei reala. Probabil, ei nu pot intelege ca copiii nu opereaza la aceleasi niveluri emotionale ca si adultii.
Unii parinti vor folosi copilul pentru „sprijin de la egal la egal”, aruncand asupra copilului propriile probleme legate de adulti si asteptand sfaturi si solutii legitime. Alti parinti pot pune asteptari nerealiste de la copiii lor, cum ar fi presupunerea ca un copil va avea grija de fratele ei mai mic (si apoi se va supara daca si cand copilul pune intrebari clarificatoare).
Cand acesti copii cresc, ii vedem pe acesti parinti narcisici angajandu-se in infantilizare. Cu alte cuvinte, acest parinte nu poate accepta ca copilul sa creasca in propria sa identitate unica si in sine de adult. Parintele nu poate tolera ideea de a nu fi necesar, dorit sau apreciat.
Astfel, acesti parinti vor incerca sa saboteze procesul natural de dezvoltare al maturitatii. Unii incearca sa faca acest lucru in moduri subtile (cum ar fi luarea unor decizii minore pentru copil). Altii o vor face in forme mult mai distructive (nerespectand granitele, asumandu-si intreaga responsabilitate pentru bunastarea copilului).
Viitorul pentru copii
Cresterea intr-o familie narcisica poate fi traumatizanta pentru toti copiii. Desi copilul narcisistului are nevoie de dragoste, afectiune, flexibilitate si incurajare, el sau ea primeste mesajul continuu ca nevoile lor sunt nerezonabile si insultatoare. Este o dinamica tulburatoare si este una care poate afecta un copil pentru tot restul vietii.
Vindecarea de ranile din copilarie provocate de parintele narcisist necesita timp, dar recuperarea si redefinirea iubirii si acceptarii sunt posibile daca se intreprind actiuni pentru indepartarea copiilor din mediile toxice.
Cel mai bun cadou pe care il poti oferi copiilor tai este propria ta vindecare!